Saturday, April 18, 2015

Infiltratie...

Poate a devenit un clișeu sau nu, habar n-am, titlul nu l-am avut niciodată in minte cand m-am apucat de vreun post. Nici acum nu il am in cap, dar cred ca tot ceea ce contează este conținutul post-ului sau mesajul. Încep exact ca Nea Marin, "bai băiete, ba....", faza e ca replica asta imi da la un moment dat Inspirația de care aveam nevoie, dar intre timp am pierdut-o printre vise, nu stiu de care vise, colorate, încolțite sau mai stiu eu de care... Hai sa-i spunem post-ului "infiltratie", asta mi-a venit in minte in timp ce aberam aici cu scopul de a scoate ceva, paradoxal, artistic din mine. Pai, atunci, hai sa aberez pe ceea ce inseamna "infiltratie", evident ca totul se rezuma la o relatie interumana, ca tocmai, de,  vad eu lucrurile din prisma ochelarilor de la patruzeci de grade in sus.  Din punctul meu de vedere infiltratie inseamna cufundarea in tot ceea ce însemna celălalt, efectiv o pătrundere, si hai sa nu va zboare mintea... Ma refeream doar la sentimentul in care te contopesti, si nu intru Domnu" sau Doamna ci in tot ceea ce crezi tu cu adevărat. Nu ma refer aici la locul cu verdeața si "hodina" ci la acela in care te simți cu adevărat tu, al tau, dar in acelasi timp si cu tot universul, nu cel general ci al tau. (Dacă  tot repet anumite structuri de cuvinte, este din cauza ideii pe care vreau sa o întăresc, in cazul de fata "ci" sau "dar" pentru ca întotdeauna exista un "dar". Asa, unde rămăsesem ?Cred ca undeva in pom, stați sa recitesc si poate imi revine ideea intre timp....... Gata! Cred ca obsurditatea infiltrației este contopirea ceea ce inseamna ca doua corpuri intra intr-ului singur cu acelasi proprietăți, rezultatul fiind unul favorabil pentru corp A sau corpul B, hai ca deja o dau in matematica, pe cand infiltratie e o chestie care se "infiltreaza", evident fara voia ta prin tot ceea ce însemna tu: vene, gândire, memorie, amintire, trăire actuala, acționând ca un simbian, cred controlând, la un moment dat ulta scurgere din tine, fiind ultima picatura de roua scursa cu sudoare din tine, si anume Picătura primordiala care S-a lăsat in tine de la început si tot ea te lasa in urma ca un corp in care a cuibarit zeci de ani de zile. Fiecare Picătura se naște in tine, trăiește prin tine si te scurge prin tine,  lăsându-te in amintire. Picătura din tine se hrănește cu apa si tine ca mai apoi, probabil sa sfarseasca si ea intr-o balta de suflete. Aceasta balta fiind apa pura a sufletelor noastre, cumulate....p.s. Acest post nu il recomand fanilor lui Pop Tamas sau al altor frustrati care refuza sa gândească ci prefera sa silabisească doua cuvinte prescurtata in sănătatea sau ebraica, mai nou dialect al limbii romane. Peace!