Detenţie pe viaţă

             Sunt lucruri în viaţa asta, de doi bani, pe care nu le poţi învinge şi din prisma acestui lucru ramâi închis pe veci în propria ta formă, propria ta lume, copr, imagine, statut, nu stiu dacă şi în concepţie, dar clar este ca nu te poţi ridica uşor de la pămînt ca să simţi pentru cîteva clipe că pluteşti şi să priveşti lucrurile, inclusiv viaţa ta, din exterior măcar, cu scopul de a observa cum este şi să te gîndeşti că poate eşti slab şi nu poţi realiza unele chestii, adică să te autocorectezi.
             Cine a spus la un moment dat ca viaţa e o curvă(sunt convins că aţi mai auzit lucrurile astea, şi sper să nu cad in penibil) probabil că a avut dreptate sau cel puţin lumea din jurul tău este una penală, o matroancă ale căror scopuri, ţeluri este să mă stoarcă pană la ultima picatură de speranţă, şi să ciugulească din mine ca un vultur dintr-un hoit; şi normal că nu ii pot face faţă pentru că sunt prea slabit, sufocat in momentele astea şi de fiecare dată nu imi pot depăşi limita. Cum dracu să treci peste? cum să te revolţi? cînd persoanele dragi te sufocă, şi te calcă-n picioare ca pe ultimul căcăt(scuzati-mi limbajul, dar sun plin de ''spume'') devenind cîrpa lor de sters pe picioare, nici măcar pe măini. La un moment dat ii credeam apropiaţi că de.. !!! ....
              Nu'i nimic, imi spun, sunt convins că este o stare de moment, după care am să evadez din această detenţie pusă pe umerii mei; şi să vad cum vor reacţiona in momentul in care balanţa va fi la mine in mînă, si sentita o voi da eu.

....I'm about to lose my mind.....!!

Lucrul care mi-a picat al naibii de bine la momentul ''oportun''

Anotimpul durerii

       După titlu aţi putea spune că voi trata un subiect trist şi plictisitor. E, uite că nu e aşa ! Am chef de scris despre lucruri frumoase, în ciuda titlului.
       Să purcedem, zic. De ce anotimpul durerii? pentru că, vă va bufni râsul, m-am săturaaaaaaattt....de iarnă, nu o mai suport. M-am săturat de 20.000 de perechi de pantaloni pe mine, mănuşi, căciuli si alte ingrediente dintr-astea care întreţin la foc mic anotimpul iarna. Mă uit pe geam acum şi mă apucă toţi nervii, defapt nu chiar toţi mai am câţiva şi pentru alte lucruri interesante din viaţa mea; băi nene, Marţi se presupune a fi 1 Martie! ce dracu! vrem şi noi şosele curate, desigur aici nu anotimpul e de vină, drumuri deszăpezite, gropi şi blocaje în trafic mai puţine; de aici aş putea spune că, defapt, e urăt iarna în Romînica, în fine dau în latura balivernelor, şi nu am chef.
       Vreau să se termine odată calvarul alb. Să ne bucurăm şi noi de lucrurile frumoase ale primăverii cum ar fi: asteniile, fetele ieşind la plimbare grupuri, grupuri, un grătărel la iarbă verde, un pescuit pe malul Borcei, o plimbare prin parc, un fotbal în aer liber, eventual o berică la o terasă(asta mai spre vară), cer multe? nu cred.
       Pînă la prima zi de primăvară(cu adevărat), bucurati-vă de următorul clip aşa ca de ''iarbă verde''

''......mi s-a tocit unghia îngerească....''

Cu respect, vă salut!

Fără Titlu

        Indrăgostit de lucruri frumoase (realizabile cu usurinţă, insă tot nu le pot atinge, ), sătul de aceleaşi lucruri obişnuite, cotidiene, dezamăgit de fiecare insucces, coplesit de situaţiile in care credeam la un moment dat a fi lucrurile care mai imi tin  psihicul tare, in picioare. Nici micile mele bucurii pe care le aveam in mâneca in momentul in care aveam o starea nu prea placută, nu mă mai ajută acum, imi sunt inutile, sunt prea doborât de banalităţi. Ce ar putea să mă mai ridice din această cenuşă? Nici lumea despre care vorbeam la un moment dat in care mă refugiam(ştiţi voi cea ''colorată'') numai este un mijloc de a mă elibera, detaşa, a căzut şi ea sub asediul realităţii. Totuşi încerc să mai zgîrmăn cu unghiile in acea cenuşă în speranţa găsirii nişte jar pentru intreţinerea ceea ce se aprinsese la un moment dat, şi dogorind cu putere pe parcurs.
        Acum mă bucur de o melodie ''caldă'' locţiitoare a focului de altădată.

Cu respectul cuvenit; nu stiu dacă mai am putere si voinţa să vă salut şi şcolăreşte!

Aspiratii

Salutare! Nu am mai scris de mult timp ce-i drept, dar o fac acum si sper sa o fac destul de bine.

      Sunt momente in care visam fiecare dintre noi, cred, sau tind sa cred ca avem un vis, sau cel putin un tel de atins in existenta noastra pe planeta asta. Desigur e o lume "colorata" cea pe care ne-o imaginam, cu foarte multe lucruri frumoase dorite numai de noi, si e al naibii de bine. Mi se pare adevarat citatul  "vad viata-n alb si-n negru, dar cand visez, visez color" ghidandu-ma dupa el ma mai desprind, sa zic asa, de ceea ce inseamna uzual, automatism, monoton, desigur intr-o lume guvernata de cuvintele "trebuie" si "obisnuinta", imi permit sa visez, macar in aceasta lume nu ma poate restrictiona nimeni, si nu am limite creandu-mi proria-mi lume unde ma refugiez de fiecare data cand am ocazia, mai adaugand un vis,o caramida la ceea ce inseamna piramida aspiratiilor pe care o am. Ce-i drept visele sunt inspirate din realitate, curios si realitatea ar trebui sa fie inedita, deosebita daca ne raportam la frumusetea visului, dar.....aici imi permit sa ma contrazic pentru ca desigur nu este asa, iar argumentele sunt solide, de ce? pentru ca toate lucrurile frumoase pe care ni le dorim interactioneaza inevitabil cu oamenii, iar aici este o problema, pentru ca oamenii in general sunt robotizati, tipizati, macanicizati, standardizati, neiesind din acea "forma" cu spune Pirandello, sunt propriile lor custi, deaceea nu inteleg de ce se tot plang de viata pe care o traiesc sau au trait-o daca nici macar nu incearca sa iasa din tiparul asta idiot, culmea e ca vor sa ne introduca si pe noi in acest tipar al absurdului in care sunt inchisi, spunandu-ne la fiecare lucru facut de ei, sau pe care ni-l impun ca... "asa e bine"-Patetic!, Lasati-ne sa visam!!
In fine, ceea ce ma bucura enorm este ca nimeni nu imi poate strapunge ceea ce am construit eu mai frumos pana acum.
     Deci acum ce imi ramane decat sa revin din nou la ceea ce spuneam mai sus- realitatea alb-negru-, nu ca as vrea, ci striga cineva la mine ca sa duc gunoiul.....asa....ca...






Cu respectul cuvenit, v-am salutat scolareste!