Sunt lucruri în viaţa asta, de doi bani, pe care nu le poţi învinge şi din prisma acestui lucru ramâi închis pe veci în propria ta formă, propria ta lume, copr, imagine, statut, nu stiu dacă şi în concepţie, dar clar este ca nu te poţi ridica uşor de la pămînt ca să simţi pentru cîteva clipe că pluteşti şi să priveşti lucrurile, inclusiv viaţa ta, din exterior măcar, cu scopul de a observa cum este şi să te gîndeşti că poate eşti slab şi nu poţi realiza unele chestii, adică să te autocorectezi. Cine a spus la un moment dat ca viaţa e o curvă(sunt convins că aţi mai auzit lucrurile astea, şi sper să nu cad in penibil) probabil că a avut dreptate sau cel puţin lumea din jurul tău este una penală, o matroancă ale căror scopuri, ţeluri este să mă stoarcă pană la ultima picatură de speranţă, şi să ciugulească din mine ca un vultur dintr-un hoit; şi normal că nu ii pot face faţă pentru că sunt prea slabit, sufocat in momentele astea şi de fiecare dată nu imi pot depăşi limita. Cum dracu să treci peste? cum să te revolţi? cînd persoanele dragi te sufocă, şi te calcă-n picioare ca pe ultimul căcăt(scuzati-mi limbajul, dar sun plin de ''spume'') devenind cîrpa lor de sters pe picioare, nici măcar pe măini. La un moment dat ii credeam apropiaţi că de.. !!! ....
Nu'i nimic, imi spun, sunt convins că este o stare de moment, după care am să evadez din această detenţie pusă pe umerii mei; şi să vad cum vor reacţiona in momentul in care balanţa va fi la mine in mînă, si sentita o voi da eu.
No comments:
Post a Comment