Doliu sufletului..

       De astazi sunt in doliu, o manifestare cei drept ortodoxa, paradoxal vorbim, gandurile-mi cutreiera cararile neotodoxe, dar asta e singurul semn, simbol, care imi poate tine isonul manifestarilor interioare. Da, sunt in doliu pentru sufletul meu de alta data, care nu mai e ce-a fost, si in memoria lui, am adoptat aceasta atitudine; numai este cel care infrumuseta unviversul meu, numai este cel care imi coordona trairile, numai este ghidul spiritual, ci mi-a ramas decat trupul care tine de universul teluric, de pacat, de lipsa ratiunii asta implicand o manifestare animalica asupra lumii care ma inconjoara, ceea ce teoretic vorbind s-ar putea manifesta ca o furtuna ravasitoare asupra tot ce insemn eu; e ca si cum te-ai lasa condus de instincte animale. Singurul element care mai mi-a ramas in urma transcederii lumii interioare asupra universului este rasul, zambetul, dar acesta in momentul de fata nu face decat sa ma afunde din ce in ce mai tare. Si in memoria lui am sa tin anumite momente de reculere, prin manifestari salbatice de urlet, de zgomot, de iesire din momentele divine, care pentru mine sunt niste conceptii aberante de autostimulare intelectuala sau mai bine zis orgasm intelectual, te simti bine pe moment dupa care revii la starea ta naturala telurica, adica la natura ta maleabila, in care toti de modeleaza si iti lasa sleauri adanci, pline de lacuri care cu timpul incep sa puta. Cred ca m-am abatut de la firul temei, drept pentru care revin la doliu, da repet, tin doliu sufletului meu care a plecat ca un porumbel alb, ca in mitologia religioasa, si sper sa se mai intoarca in momentul in care toate trairile divine se vor mai arata vreodata, nu de alta dar, imi place sa stiu ca exista preludiul si orgasmul intelectual, nu pot trai fara. Si vorbind de doliu, cat si de acest ritual de amintire a unei persoane, omagiul fiind acea manifestare arhaica de pomenire, ce-i drept da am sa fac lucrul acesta, deoarece asa mi se pare normal sa-mi amintesc de cel ce-a fost odata sufletul meu, prin multe rauri de alcool, in niciun caz agheazma, si am sa-i aprind o lumina din tigara ce va urma sa-mi degradeze trupul, treptat, usor ....



Cu respectul cuvenit, v-am salutat scolareste!