Un vis devenit povara

           Salutare dragilor! Toti avem visuri, idealuri, aspiratii dn momentul cand luam prima gura de aer (si ni se pare ciudat, astfel incepand a plange), pana cand ne intra tarana in gura. E frumos sa "visezi" ca sa numai zic in momentul in care ti se implineste acesta si incepi sa prinzi aripi, fiind foarte multumit de tine prin ceeaa ce ai realizat, materializandu-se in lucruri concrete. Sincer, nu ma asteptam ca un vis sa devina o povara pe care sa nu ti-o mai doresti.
            Odata materializat visul, traiesti pentru el, te lupti pentru a ti-l pastra impenetrabil de catre extern. Mi-am dorit ce-i drept o profesie de suflet, ca sa zic asa, simtind "chemarea"( stai linistit cititorule, ca nu e vorba de popa). Mi-am concretizat visul, a fost al dracului de frumos si interesant, etc. Acum insa numai pot tine cartea, mi se pare din ce in ce mai grea, ca sa o mai pot tine in mana; parca ar fi de plumb. Mie greu sa o mai sustin si sa razbesc cu ea prin lumea aceasta, si printre oameni. Ceea ce fac nu imi mai ofera nicio satisfactie, nici macar morala, totul mi se pare mecanicizat, fara a mai redescoperi tinere talente, tineri care sa ii mai preocupe mai departe aceasta mare uneltire a timpului. Astazi mi s-a intamplat sa mi se para grea cartea de Limba si Literatura romana, si la propriu , dar si la figurat; am simtit ca nu o mai pot tine(repet), totul transformandu-se in piatra, defapt tot ceea ce se intampla in ziua de astazi este pietrificat, monoton, trist, avand ca sintagma emblematica structuta "Facem pentru ca trebuie". Probabil societatea se schimba, ok , dar in ceva concret? realizabil? toti avand visuri "economice", iar eu in societatea actuala, simt ceea ce fac ca o povara, visul s-a ruinat, cum spunea si Arghezi "mi s-a tocit unghia ingereasca", mi-a disparut vointa, puterea, nemaiavand licurici care sa ma sustina, si sa ma ajute, schimbandu-se total, piedestalul de piatra masiva, pe care numai eu stiu cum l-am construit, cu scopul de sta pe el si a ma sustine in cazul in care un sinonim l-ar putea crapa, acum sa il duc in spate cu mare greutate, si treptat sa ma ingroape in tarana, ca sa numai spun ca multi serpi au dorit sa-si faca gropa langa acest piedestal, sapandu-ma treptat; Tarana este moale!
         In fine, cert este ca nu stiu daca vreau sa mai tin stindardul Literaturii si Morfologiei sus. Ma simt nevoit de a ma manji cu noroi, urat mirositor pe fata, daca incerc sa scot "acidul din apa plata".
         Cu respectul cuvenit, va salut ........in niciun caz scolareste!