Contratimp

Hmmmm......de ce contratimp? Pentru ca unii sunt contra timpurilor, contra ideilor si părerilor care contează pentru ceea ce te definește ca om. Poate ca filologii m-ar contrazice din punct de vedere semantic al construcției de cuvinte folosite (r:e un joc de cuvinte). Bun, acum revin la ale mele: poate ca sunt dependenți de anumite sunete proaste, dar le prefer pe cele grele. (Pauza un pic sa i dau repeat piesei care sa afla pe aceeași frecventa cu mine)........... Pana mea, frate pana cand vom fi guvernați de idei oligofrene? Pana cand ne vom ghida dupa anumite idei care sa conteze mai putin asupra moralității? Sau venim din comunism, fiind foame atunci, mulți vor sa arate acum ca "eu cu burta mare"......., care nu se Raportează la "prostime".........., prosti , dar multi. Pana cand morții lor vor fi iubitori ai unor idealuri de mult apuse sau a unor idealuri populiste. Pentru acele struto-cămile care se Raportează la idealul de-a dreptul aberant teluric, va urez țărână ușoară si dacă se poate.......lovi-v-ar( nu Știați ca se scrie așa, aaaaa???) lucrurile despre care îmi vorbiți si peste ani. Nu vreau sa ma complac in ideea ca "frate, am facut singur, nu m-a ajutat nimeni", dar haideți sa rim serioși..... Indiferent de religie ziua judecații va veni. Un cuvânt înseamnă mult pentru cei "neavizati", iar la inceput a fost cuvântul. Prefer sa ard acum si după sa renasc din propria cenușă care, oricum s-a depus asupra voastră cu multă demnitate si onoare.                 Cu respectul cuvenit, v-am salutat școlărește, dragii mei corigenți!                Dacă urăsc cel mai mult pe planeta asta este omul care își "etalează concurenta fata de mine". Nu sunt arogant, dar poate am facut mai mult decât cei care au avut familia întreaga si pentru chestia asta ma bucur ca va sunt adversar........"pana la capăt, oriunde a fi acel capăt " A.P.

Infiltratie...

Poate a devenit un clișeu sau nu, habar n-am, titlul nu l-am avut niciodată in minte cand m-am apucat de vreun post. Nici acum nu il am in cap, dar cred ca tot ceea ce contează este conținutul post-ului sau mesajul. Încep exact ca Nea Marin, "bai băiete, ba....", faza e ca replica asta imi da la un moment dat Inspirația de care aveam nevoie, dar intre timp am pierdut-o printre vise, nu stiu de care vise, colorate, încolțite sau mai stiu eu de care... Hai sa-i spunem post-ului "infiltratie", asta mi-a venit in minte in timp ce aberam aici cu scopul de a scoate ceva, paradoxal, artistic din mine. Pai, atunci, hai sa aberez pe ceea ce inseamna "infiltratie", evident ca totul se rezuma la o relatie interumana, ca tocmai, de,  vad eu lucrurile din prisma ochelarilor de la patruzeci de grade in sus.  Din punctul meu de vedere infiltratie inseamna cufundarea in tot ceea ce însemna celălalt, efectiv o pătrundere, si hai sa nu va zboare mintea... Ma refeream doar la sentimentul in care te contopesti, si nu intru Domnu" sau Doamna ci in tot ceea ce crezi tu cu adevărat. Nu ma refer aici la locul cu verdeața si "hodina" ci la acela in care te simți cu adevărat tu, al tau, dar in acelasi timp si cu tot universul, nu cel general ci al tau. (Dacă  tot repet anumite structuri de cuvinte, este din cauza ideii pe care vreau sa o întăresc, in cazul de fata "ci" sau "dar" pentru ca întotdeauna exista un "dar". Asa, unde rămăsesem ?Cred ca undeva in pom, stați sa recitesc si poate imi revine ideea intre timp....... Gata! Cred ca obsurditatea infiltrației este contopirea ceea ce inseamna ca doua corpuri intra intr-ului singur cu acelasi proprietăți, rezultatul fiind unul favorabil pentru corp A sau corpul B, hai ca deja o dau in matematica, pe cand infiltratie e o chestie care se "infiltreaza", evident fara voia ta prin tot ceea ce însemna tu: vene, gândire, memorie, amintire, trăire actuala, acționând ca un simbian, cred controlând, la un moment dat ulta scurgere din tine, fiind ultima picatura de roua scursa cu sudoare din tine, si anume Picătura primordiala care S-a lăsat in tine de la început si tot ea te lasa in urma ca un corp in care a cuibarit zeci de ani de zile. Fiecare Picătura se naște in tine, trăiește prin tine si te scurge prin tine,  lăsându-te in amintire. Picătura din tine se hrănește cu apa si tine ca mai apoi, probabil sa sfarseasca si ea intr-o balta de suflete. Aceasta balta fiind apa pura a sufletelor noastre, cumulate....p.s. Acest post nu il recomand fanilor lui Pop Tamas sau al altor frustrati care refuza sa gândească ci prefera sa silabisească doua cuvinte prescurtata in sănătatea sau ebraica, mai nou dialect al limbii romane. Peace!

Un titlu fara titlu...

         Ca de fiecare data la inceputul fiecarei postari nu imi gasesc titlul. Revin la acelasi cliseu ”poate pana la sfarsitul postului am sa gasesc un titlu”. Ma enerveaza tastatura asta, mai mult space-ul, a avut grija o persoana foarte draga mie sa ”il faca sa functioneze bine”.
         Daca la un moment dat scriam despre un postament cladit al vietii, facut scopul de a sta pe el si a triumfa in fata antimoralului cotidian ca acum, defapt, sa imi dau seama ca nu stau pe el ci el sta pe mine, mai exact in carca, il duc in spate de ceva vreme fara a-mi  pasa de el complacandu-ma in aceasta situatie. Vorbeam de acest obiect grandios, la un moment dat, cladit cu vise marete, fara sa-mi pese de consecinte. Doream ca visele sa mi se materializeze intr-o indeletnicire cu drag iubita, intr-o o strangere de mana, intr-o privire increzatoare sau intr-un zambet. Nu stiu daca asa sunt vremurile sau asa se intampla de obicei, dar toate lucrurile frumoase pe care mi le doream s-au intors impotriva mea. .......(fac o pauza pentru o tigara si o gura de tarie, revin in 10 min..............)
          Asa! Gata! Am revenit. Habar n-am unde ramasesem cu gandurile, dar imi pun speranta in Stefan Iordache. Nu stiu daca mai am puterea sa lupt cu paradoxurile mele dupa care cu cele care ma-nconjoara. Ati putea spune ca ma aflu intr-un permanent conflict cu mine! Corect! Paradoxul fiind ce voiam candva, ce vreau si ce voi vrea. Ideea este ca numai vreau sa am de-a face cu cei care au nevoie de mine. Singura persoana care are nevoie de mine sunt eu. Mi se pare haotic sa fac lucruri pentru altii in conditiile in care altii nu fac nimic pentru mine si aici nu ma refer la persoane ci la instante cu totul nedefinite si neidentificate, din punctul meu de vedere, cum ar fi lucrurile de la sine ca sa nu-i spun destin sau soarta pentru ca suna prea comercial, asemanator unui cliseu de horoscop. Imi vedeam bucuria in bucuria altora, dar am ajuns la capitulare. Bucuria acum se transmite material, economic, din punctul de vedere al confortului. Pravalia, vorba lui Iordache, s-a inchis. Este momentul sa imi plamadesc visurile pentru mine insumi, nu si pentru altii. Sper ca ce se petrece acum sa fie doar un client intarziat,un ultim om pe care sa-l fac fericit dupa care sa pun lacatul asupra trecutului. Lacat de care am atata nevoie. Nu mi-am gasit un titlu articolului asa ca va ramane asa.


Cu respectul cuvenit, v-am salutat scolareste!

Stare II

     Spre surprinderea mea, de data asta am gasit titlul din prima. De ce? De ce stare? De ce II? Am mai trait ceva asemanator acum vreo 3 ani, pur si simplu a fost o stare de... nu stiu cum sa o denumesc ... de moment, cred. Ideea e ca acum se repeta acea stare. Fiind in aceeasi ipostaza a unui individ intr-o locatie care mie imi place si anume a unui bun prieten. La vremea respectiva. he, he... vorbeam de persoane luxuriante care imi creau o atitudine pe masura, numai ca acum nu este vorba de o anume persoana luxurianta care sa imi creeze o stare euforica ci de un moment in care imi vine sa vorbesc cu mine, cu nimeni altcineva, cred ca sunt singurul care ma ascult, imi vorbesc si ma inteleg. Acum vorbesc de o stare de stabilitate, de siguranta idioata. Poate te intrebi de ce? Crede-ma ca nici eu nu stiu, dar asta e sentimentul care imi guverneaza starea acum. Atunci vorbeam de o tigara care ardea mocnit in scrumiera, de o muzica propice monetului. Acum vorbesc de acceasi tigara care inca nu s-a stins (nu m-am lasat de fumat, apropo), de o muzica ...pe care am inchis-o acum si de un aliat de nadejde impotriva starilor de idiotenie totala. Inca mai caut acea piese care sa SUNE, dar ...nu cred ca o voi gasi sau cine stie. singurele sunete dimprejurul meu sunt zgomotele de afara si o sticla de apa minerala care imi pocneste periodic, probabil...s-a saturat sa stea, lumea s-a saturat sa stea ca in morometii, in ciuda sedentarismului si monotoniei omenirii, in gereral, timpul numai are rabdare cu noi. De ce timpul numai are rabdare, probabil s-a saturat si el de aceste aspecte cretionoide si ne impinge de la spate ca sa faca loc altor si altor "entitati" care sa-l respecte. Am plecat de la un punct si, sincer, nu stiu unde am ajuns, ideea e ca tastele se cer apasate, dar nu si simtirile mele care sunt, nu apasate, ci calcate de-a dreptul cu tabul si ma intreb: cui ii pasa? probabil din apasarea respectiva se vrea o reintregire a elementelor care contribuie la redezvoltarea lor. Nu zic nu, dar nu cred ca vor reveni la forma initiala decat foarte greu. Cert este faptul ca din cand in cand un zambet mai face sa ma introduca in latura infantila a ceea ce numesc eu "chestii retarde" adica al dracului de placute......Nu stiu daca ai inteles ceva, dar a trebuit sa apas tastele astea reci, patrate, negre, dar atat de folositoare.



Cu respectul cuvenit, v-am salutat scolareste!

Degradare în masă

      Spre deosebire de post-urile anterioare pentru acesta am găsit din prima titlul, dar nu am încredere în el şi poate până la finalizare există posibilitatea să-l schimb. Vorbeam la un moment dat de prostia pe care unii vor să ne-o inducă sau cel puţin să nu vedem unele lucruri. De căţiva ani a apărut un nou curent social, şi anume TOLERANŢA. Sub aspectul semnificantului acest element masonic, din punctul meu de vedere, reuşeşte să ne pună pe toţi sub un jug pe care alţii l-au sculptat cu mare fineţe ca nu cumva să ne creeze vreun disconfort. Toleranţa reprezintă singura atitudinea idioată care te face să iţi pierzi din personalitatea ta sau să iţi spele creierul. De ce să iţi impui punctul de vedere sau să acţionezi după propria voinţă? Nu frate, hai să fim toţi la fel, să gândim la fel, să adoptăm aceeaşi atitudine, să fim mai buni unii cu alţii. Serios? Nu zău? Păi cine mai suntem atunci, defapt? Acest concept se adresează marionetelor de rând, adică noi oamenii simpli, iar cei aflaţi în loja socială să-şi facă toate jocurile sau să-şi pună în aplicare planurile degradării maselor. Vorba unor băieti, e la modă să fii tolerant, dar nu reînviem Sodoma. Sunt profund stupefiat de atitudinea responsabililor de moartea bietului copil care a murit sfâşiat de câini. Nu le pasă. Toată atenţia este concentrată asupra sufletelor maidaneze care chipurile nu au nicio vină. Corect! Ei nu, dar alţii? Au început ONG-urile propagandă prin social media împotriva eutanasierii javrelor. Am ajuns la un stadiu atât de degradant încât preferăm să protejăm animalele în favoarea copiilor noştri. Le doresc pe această cale tuturor celor care fac lucrul astă să-i îngroape câinii! Nu am auzit de nicio măsura luată, nu am auzit sau văzut vreo atitudine oficială. Toată lumea se consemnează. Bravo, idioţilor, asta contează acum! Arhitecţii statului aruncă cu teorii conspirative care ne fac să ne mâncăm între noi. Familia s-a dus pe apa sâmbetei! Din cauza sforilor trase de sus se ajung la tot felul de acţiunii care degradează singurul lucru care ne-a mai râmas, moral vorbind, familia. Ne autodistrugem încet şi sigur, dar îi tolerăm pe alţii, ca la un moment dat să rămână cei fără principii, fără moralitate, nulităţile folositoare, cei cu conştiinţă europeană. Că tot am adus în discuţie acestă conştiinţă, care după părerea mea este o teorie conspirativă care să te facă să uiţi concret de unde te tragi. Este menită să-ţi şteargă întreaga conştiinţa naţională şi să te facă de-al lor. Frate, tu ce esti? Păi sunt european! Pe bune? Un european care beneficiază de drepturile animalelor? Sunt foarte revoltat şi îmi pare rău când văd oamenii zombificaţi de ideile altora. Eu încă mai sper nu la o revenire la normalitate, pentru că deja e prea tarziu, ci la existenţa a doi, trei oameni care încă se mai abat de la regulile nescrise ale timpului în care trăim. Sincer aş intra cu tabul peste acest babilon creat, aş da foc la tot, dar ...... . Singura soluţie care a mai rămas este se le oferim copiilor noştri o educaţie departe de noile curente. (asta dacă nu ni-l mănâncă vreo javră, fie de la guvern, fie de pe stradă)



Cu respectul cuvenit, v-am salutat şcolăreşte!

Maneaua si Facerea Lumii.

        Buna sa-ti fie inima cititorule! Stiu ca probabil adresarea intra in contradictie cu titlul, dar sper sa ma fac bine inteles.
       Vazusem in urma cu cateva zile, pe net, un show de stan-up comedy referitor la imnul national de stat ca fiind o manea, prin mesajul poetic. ce-i drept cred ca s-a exagerat aici. As putea afirma ca defapt maneaua isi are originea in povestea legedara in care Necuratul a fost alungat din "Locul unde nu-i nici indurare nici suspin". De ce? Pai, din punctul meu de vedere, e simplu. Dumnezeu a preferat sa-l alunge pe respectivul din doua motive: 1- Pentru ca a indraznit sa se ridice impotriva Lui, deci l-a alungat. Probabil cum a indraznit sa faca lucrul acesta? Din nou imi pun o intreabare: se promoveaza prin scrieri ca noi trebuie sa iertam gresitilor nostri, ok, dar exemplul de la cine sa-l luam? de la El? Pai El a gresit primul, unde e exemplul de buna practica? Asta ce inseamna ca "Lucul unu, numai unu, sunt mereu pe locul unu, nu dau un pas inapoi si nu cad pe locul doi"? Ca are valoare? Penibil.  Dupa care din momentul izgonirii e vorba de dusmani, nu? Vorba lui Caragiu: tabara adversa. Probabil, draga cititorule, ai sa crezi ca sunt ateu, ba din contra, numai ca nu inteleg unele lucruri care imi vin pe neasteptate in cap. Aaaaaaa...si punctul 2-  De ce maneaua e de cand Pamantul? Pentru ca lupta aceasta dintre bine si rau, stim din basme ca se termina cu triumful binelui, deci "Nu am adversar" "Sunt invingator" "Of, of, of dusmanilor"....Si cu alungarea celor doi parinti ai Pamantului Adam si Eva, la fel, nu au ascultat de porunca si au fost alungati, fara sa fie iertati, dar noi trebuie sa iertam si sa fim iertati ...."Cine-i Nasul, eu sunt Nasul"
        Probabil am depasit latura religioasa a bunului simt, dar sunt de parere ca in momentul in care promovezi bunatatea, milostenia trebuie sa ai si un P.R. bun, in concluzie Sf. Petru nu isi da interesul.



Cu respectul cuvenit, v-am salutat scolareste!

În vânt...

           Până am să-mi gasesc un amărat de titlu, ma apuc deja de scris. Nu stiu despre ce concret, dar ideea e că vreau să țin tastele ocupate. Simt că explodez, că imi vine să mă intorc la origine. Pe zi ce trece simt cum totul se duce de râpă, că ceea ce imi place să fac se năruie, îmi vine să imi bag picioarele și să o iau de la zero, nu contează domeniul de activitate, dar numai suport atâta prostie care se revarsă asupra mea, o prostie care în ziua de azi este Dominus-ul et Deus-ul planetei, din câte se pare. S-a dus ceea ce se presupune că la un moment dat: românul era român, nu un român parvenit, incult cu 4 clase, care în situații pe care nu le întelege sau nu are nicio atribuție reacționează agresiv, verbal și doamne ferește și fizic. Imi pare rău, nu am recunoscut niciodată, dar acum este cazul să o fac, am tot crezut că este o iluzie sau o stare de moment, dar România este plină de analfabeți, ipocriți, curve (aici mă refer și la bărbați), jumări cu mașini negre, popi cu simțul răspunderii și polițiști cu chemare....ăăăă.... cred că i-am încurcat, ba nu, lasă-i așa.
             Trăim intr-o societate în care și primul ministru este un Dottore, deci ce mama naibii mă mai miră că toți au preluat acest exemplu. Din momentul în care ti-ai luat și tu o diplomă, acum depinde, pe ouă, un sac de cartofi, cateva sute de euro sau cine știe prin alte metode, te numești dăștept iar după ce ai aceasta titulatură te apuci sa-i critici pe alții, care probabil chiar știu despre ce vorbesc, dar tu dă dăștept ce esti trebuie să te apuci să arunci cu noroi în omul care chiar îsi face datoria sau să te comporți ca un gibon carpato-danubiano-pontic sau începi și latrii ca porcul în vie. Pentru că, repet, din momentul în care deții hârtia respectivă te consideri buricul pământului, deci poți adopta ce atitudine vrei, că deee, cine mai e ca tine? Nimeni, evident. Iți poți permite să denigrezi pe cine vrei doar prin simpla ta prezență pe langă acea persoană. Chiar ai putea să-i dai sfaturi sau și mai bine să-l corectezi și să-l verifici. nu? Că doar tu ești cel care se poate da cu părerea din momentul în care ai diplomă sau nu. În fine, rămâne o variantă, să plecăm cât mai repede de aici ca România să prospere. Să prospere? vei intreba, Da, să prospere, dar intr-o rezervație naturală, vom fi prima țară monument al naturii. Nu vei mai găsi nicăieri pe planeta asta o asemenea frumusețe paleolitico-cretacico-culturală. Tot nu mi-a venit titlul articolului, să-l trec fără titlu? Nu știu........gata am rezolvat problema!




           Cu recpectul cuvenit, vă salut, de data asta,,,,,,jmechereșteh!